I.
Recunoașterea
Recunoaștem solemn că nu le știm pe toate. Această recunoaștere, deși minoră, ne deosebește deja categoric de aproximativ nouăzeci și nouă la sută din clasa politică românească.
II.
Întrebarea Sfântă
Înlocuim formula „eu cred că" cu formula „nu sunt sigur, dar am citit". Iar acolo unde nu am citit, ne abținem cu o noblețe pe care nici Caragiale n-ar fi crezut-o posibilă în zona Carpaților.
III.
Tăcerea Strategică
Garantăm dreptul fundamental al membrului de partid de a tăcea — în plen, în comisii și pe Facebook — atunci când nu are nimic de spus. Drept până azi necunoscut Parlamentului României.
IV.
Curat democratic
Suprimăm definitiv expresia „toată lumea știe asta". Conform ultimelor sondaje interne — onest realizate — toată lumea, în mod regretabil, nu știe.
V.
Reforma Părerii
Părerea devine un obiect de lux: rară, șlefuită, prezentată cu demnitate, niciodată oferită gratuit la masa de vineri seara, după al doilea pahar.
VI.
Lupta Seculară
După lupte seculare care au durat aproape treizeci de ani — lupte purtate, mai ales, cu noi înșine — mărturisim cu modestie că nu am câștigat. Continuăm.
VII.
Sublim, dar onest
Tot ce este sublim în programul nostru lipsește — momentan — cu desăvârșire. Lucrăm la asta. Sau cel puțin ne gândim, în mod serios, să lucrăm la asta. Probabil.